Cand eram copil iubeam sa alerg pe un camp plin cu flori.
Imi pare ca tota lumea imi apartine.
Alergam spre nicaieri.
Simteam cum vantul imi adia usor prin parul meu blond.Simteam cum voi ceda daca voi mai continua,dar nu am incetat sa lupt cu toata oboseala pe care o acumulasem.
Cineva imi spusese ca in viata trebuie sa luptam pentru ceea ce vrem.Mai mi-a spus si faptul ca de cele mai multe ori ne vom lovi de invidie.Eram prea mica pentru a intelege de ce oamenii au nevoie de asa-numita "invidie".Eram prea mica pentru a-i intelege pe toti.
Iar eu alergam in continuare.Nu vroiam sa ma opresc.Plecasem in cautarea iubirii in care multi nu mai cred.
Campul meu cu fori intotdeauna il comparam cu o pista,iar eu eram un avion micut care tot esua in decolare.
Nu eram un pilot grozav,dar la un moment dat trebuia sa-mi ridic piciorusele de la sol.
De aceea tot alergam,si alergam,si alergam...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu