haunted

Ma aflu intre patru pereti.Crezi ca daca tipi la mine rezolvi ceva?Crezi ca daca ma bati la cap sa nu devin ceea ce se pare ca devin,ma vei face sa ma opresc din drum?Crezi ca imi mai pasa de mine si de viata mea?

Ce rost mai are sa lupti pentru ceva de care esti sigur ca nu te vei putea bucura?Ce rost mai are sa iubesti,daca nu esti iubit?Ce rost are sa astepti ceva de la cacatul asta de viata si tot ce primesti sunt pietre-n cap.Ce rost mai are sa incerci sa te ridici dintr-o groapa cand stii ca dai de alta in foarte scurt timp?

Si nu credeam ca imi va fi asa.Nu credeam ca o sa ajung sa ma urasc si ca o sa-mi fie dor de ce era inainte,de ce eram inainte pentru ca atunci nu eram asa,in niciun caz.Imi e dor de rasul ala,de clipele in care in ochii mei chiar puteai vedea fericire si de clipele pe care le petreceam toti trei,oricum ar fi fost ele.

I'm so gone.

Si ma simt de parca cineva mi-ar infige un cutit in inima.Simt cum tot corpul devine rece,lipsit de vlaga si cum odata cu asta,pierd tot.Nu dau vina pe nimeni,decat pe mine care inca are incredere si spera ca totul intr-un final o sa fie bine si ca in prietenie exista 2 persoane,nu doar una care sa se planga fara sa-i pese de cealalta.

Nu trebuie sa-mi adresati niste cuvinte care pur si simplu nu fac decat sa intrautateasca situatia,sa rasuceasca cutitul in rana.

Doare enorm ca ne-am pierdut unul de celalalt,dar doare si mai rau sa stim ca nu putem face nimic in legatura cu asta.

Spun ca sunt bine?Da,pentru ca m-am saturat sa am parte doar de mila voastra sau putin mai tarziu sa-mi reprosati ca nu v-am ascultat,iar voi aveati niste probleme foarte grave.Da'eu n-am probleme,eu m-am saturat pur si simplu.

Am stat sa vad cat mai rezist,se pare ca mi-am depasit limita.De atatea ori mi-am zis ca trebuie sa ma schimb,sa nu-mi mai pese,sa nu mai pun suflet in tot si tot de atatea ori am dat gres.

Nu stiu ce fel de persoana ma considerati voi.Poate credeti ca sunt de incredere,rea,intelegatoare,egoista sau...fraiera,asa cum ma consider eu.

Nici nu mai stiu ce sa cred din ceea ce mi se spune.Un "te iubesc" intr-o prietenie mi-e greu sa-l mai spun fata-n fata,poate ca am incetat sa mai cred ca e bine sa exprimi ceea ce simti sau poate ca nu mai cred in acele cuvinte.

In schimb,in prietenia noastra cred pentru ca oricat ne certam,oricat comentam unul la altul,oricat de sictiriti suntem uneori unul de celalalt,n-am sa uit cat a insemnat si cand va insemna prietenia asta pentru mine.Nu cer asta si din partea ta,este suficient faptul ca esti acolo mereu pentru mine.

Si in tine cred pentru ca m-ai ajutat mereu cum ai putut si m-ai ascultat de multe ori.Si-mi pare rau ca am lasat intr-o perioada niste vorbe rautacioase in prietenia noastra.

Nu mai vreau sa mai pun suflet.Nu mai vreau sa-mi pese decat de cei de care trebuie.Si cu toate astea,sigur credeti ca nu sunt in stare de asta.Nici eu nu ma cred in stare,dar se pare ca trebuie.Nu exista 'nu pot' exista 'nu vreau',iar de data asta eu vreau.

You can look but you won't see the girl I used to be 'cause she's,she's so gone.

Nothin'

Mi-am ascuns gandurile de tine mereu.Niciodata nu am vrut ca tu sa vezi ce gandesc eu de fapt sau mai bine zis ce simt,dar de data asta pur si simplu,nu mai am putere sa tin ridicat zidul in fata nimanui,mai ales in fata ta.

Sa-mi ascult inima,asta e o porcarie.De ce nu imi asculti tu inima si asa iti vei da seama de tot,de tot ce pana acum am incercat sa ascund?

Rain

Furtuna se apropia.Simteam o durere ce-mi curgea prin vene,iar capul simteam cum sta sa-mi explodeze.Atatea ganduri,atatea regrete,dar atat de multe sentimente.

Nu am crezut ca daca ma voi lasa purtata de val,voi deveni asa.Acum totul avea sens intr-un mod rau.Orice melodie parca mi se adresa,orice se intampla in jurul meu avea legatura cu tine.

Vantul era destul de puternic,parul imi era valvoi.Priveam cum norii se tot apropie de mine incetul cu incetul.Un tunet m-a facut sa tresar si usor am pornit spre lac.

Acolo ne-am cunoscut,tot pe furtuna.Tu erai acolo,incercai sa te adapostesti in casuta aia parasita,iar eu eram cu o umbrela ma indreptam spre casa.Am spus ca nu se intampla nimic rau daca te ajut,dar s-a intamplat...M-am indragostit de tine.

Stropii de ploaie imi atingeau pielea incinsa.Trebuia sa spun nu,trebuia sa imi vad de drumul meu.Din nou,un tunet m-a trezit din ganduri.Priveam pierduta spre stropii de ploaie ce cadeau in lac.Eu sunt aici,dar tu nu.

Durerea se intensificase din ce in ce mai mult.Cu fiecare miscare,cu fiecare tunet,cu fiecare fulger o simteam si mai puternica.

Cine sunt de fapt?Sunt o simpla fata,indragostita de mangaierea ta,de zambetul tau,de ochii tai,de tine.

Renuntand la tot..

Ma ardeau ochii,dar nu incetam sa nu privesc spre soarele arzator.Stiam ca ma uraste,stiam ca e doar vina mea,dar nimic nu e mai dureros decat sa stii ca persoana pe care o iubesti nu te vrea alaturi de ea.

Era la cativa metrii de mine,ii era teama ca-l voi rani.Nu inteleg de ce nu ma credea ca nu-i pot face rau.In mintea lui era o harababura totala,nu puteam intelege nimic.Isi schimba decizia dupa cum batea vantul.Am incetat sa ii mai caut prin minte cand am vazut ca incet se apropie de mine...

-Te rog,nu-mi ...

L-am intrerupt.Stiam ce avea sa zica.

-Nu am de gand sa fac rau,cel putin,nu tie...

A tacut.Era o liniste cumplita.Ma simteam slabita,ma simteam pierduta cum nu ma simtisem niciodata.

-Fa-ma sa uit ca am aflat ce esti,fa-ma sa te plac din nou,fa-ma sa te iubesc.Stiu ca poti sa faci asta.

Nu puteam sa cred ca ii era asa usor sa zica asta,ca avea sa se lase sa fie "vrajit" de mine fara sa-i pese.

-Nu pot face asta pentru ca n-ai fi tu cel care ma iubeste,ai fi un altul,iar eu vreau sentimentele tale..