A fost o vreme cand...

Cand ma gandesc la atunci simt o caldura ce incearca sa topeasca gheata din sufletul meu.In adierea vantului aud soaptele tale,in frunzele ce au inceput sa cada vad chipul tau.Acel chip ce de atatea ori mi-a salvat zambetul.De data asta zambesc ironic,tu nu mi-ai mai salvat zambetul,l-ai inecat.

Timpul nostru s-a dus.Noi nu mai suntem noi.Noi,de data asta suntem separati.Suntem eu si tu.Trecerea timpului nu a facut decat sa ma indeparteze.Ti-am zis ca am de gand sa plec,dar nu m-ai crezut.Ti-am zis ca dragostea pe care ti-o port e ca o sinucidere,dar nici aici nu m-ai crezut.Eh,uite-ma acum,in postura de a alege incotro vreau sa merg.Nu mai vreau sa-mi ascult inima pentru ca nu mai are ce sa zica,iar mintea imi spune ca

ar fi mai bine sa aleg drumul ce pur si simplu...nu te include.Pe celalalt drum,se vad lacrimi,dar se vad si zambete si te vad si pe tine asteptandu-ma cu bratele deschise.Hah,ce imagine,dar ce alegere..

Am stat si am tot stat,asteptand ceva bun care sa ma faca sa ma decid.Sa sufar,dar totusi sa fiu fericita alaturi de tine sau...sa-mi vad de viata mea si sa fiu exact asa cum tu m-ai facut sa fiu,rece?Si inca stau,pentru ca nu stiu ce sa fac.

The last fight.

Ma cuprindea intunericul incetul cu incetul.Simteam cum in vene isi face prezenta ura data de intuneric.Acum,cine sunt eu,de fapt?Ai luat din mine tot ce era mai frumos,mi-ai luat inocenta,mi-ai luat zambetul pe care cu greu il recapatasem,mi-ai luat increderea in oameni,mi-ai luat tot.Pierduta privesc spre un alt drum,dar este in ceata.Totul este in ceata,de fapt.Iubesc ceea ce eram odata,dar urasc ceea ce se pare ca fara sa vreau am devenit.

Mereu privesc spre trecut si-mi dau seama ca tot ce am vrut sa fac,a fost sa fie bine.Hm,amuzant,nu?Toti spunem ca vrem asta,dar pana la urma niciunul nu are nici cea mai mica intentie.

Si parca privind,vad o raza de lumina,ce incearca sa patrunda prin intunericul ce ma cuprinse.Sunt prietenii mei,ma.

Marea plange,7 august,super trist...

okay

Cu timpul am inceput sa accept ideea ca fericirea nu e pentru totdeauna.De ce sa mint ca n-as fi vrut sa plec?Stiam ca fericirea cat de curand se va transforma in durere si din durere se va naste dorinta de-al uri.

Ma uit pe cerul senin si imi jur ca n-am sa ma mai intorc din drum orice s-ar intampla.Nu mai exista cuvantul "noi" intre mine si tine.Exista doar tu si eu.Cine a spus ca nu exista un doctor pentru raniile din suflet?Timpul vindeca tot.Timpul te face sa uiti dragostea,durerea,ura si tot odata timpul te face sa spui "Ce proasta am fost ca am facut asta!".Ei bine,e randul meu sa zic cat de proasta am fost sa cred atatea lucruri,dar se putea si mai rau.

Totul e atat de fragil.Dragostea noastra poate fi comparata c

u o floare.Odata cu trecerea timpului se ofileste,iar petalele ii cad...

Ce rost are sa mai cautam fericirea?Cand nici macar n-o putem atinge sau daca o atingem dureaza doar foarte putin?

But...

pain

Nu am idee de ce simt ca toata lumea din familie e contra mea,ca toata lumea nu ma suporta.Daca ei nu ma suporta,cum sa ma suporte restul lumii?

Din cauza ta,m-am schimbat in halul asta si m-am inchis fata de ei,dar si din cauza ca ei nu vor sa ma asculte niciodata.

Am ajuns sa fiu bagata pana si de ei in seama doar cand au nevoie sau cand mai gasesc motiv sa se ia de mine.

Mi-a ajuns,pur si simplu,mi-a ajuns.Nu stiu a cui e vina,dar sincer ti se simte lipsa pe aici,e un spatiu gol in fata mea,in inima mea,in tot cu toate ca nu te mai consider de mult un membru din familia mea.Tu nu m-ai vrut,ei nu ma vor.Ce rost mai am atunci?