Bucurestiul asta e plin de locuri care-mi amintesc de tine.Am incercat sa le evit cat se poate de mult,in anumite locuri mi-am promis ca nu mai pasesc.Nu stiu ce sa fac,sunt extrem de indecisa,sincera sa fiu.Mintea ma opreste sa fac prostia de a-ti spune ceea ce simt;inima ma indeamna sa-mi fac curaj si sa vorbesc cu tine despre asta,dar nu stiu de ce am de gand sa-mi ascult mintea.Nu cred ca as putea sa fac fata unui "nu".Imi e teama de sentimentele mele,imi e teama sa nu gresesc si asa am decis sa incerc sa uit.Stiu ca atunci cand te vad inima mea bate din ce in ce mai repede si simt nelipsitii fluturasi,dar mi-e teama...Mi-e teama de tine,mi-e teama de noi.Mi-e teama ca daca nu va exista nimic,tu vei incepe sa ma eviti si nu vreau sa se intample asta,vreau sa te am macar ca prieten;sa stiu ca ma pot baza pe tine si ca vei fi acolo cand voi avea nevoie si sa stii si tu ca eu sunt acolo cand vei avea nevoie sau in orice alt moment.
Ma mint singura si mintindu-ma pe mine,cred ca-i mint si pe ceilalti ca mi-a trecut,ca-mi vad de viata mea asa cum era inainte sa te cunosc.Nu stiu cum ai reusit sa ma schimbi asa de mult intr-un timp asa de scurt.Nu stiu cum ai reusit sa ma faci sa nu mai am sentimente pentru altcineva.Nu stiu de fapt ce am ajuns sa fiu acum...
but..
Heart,we will forget him!
no?
