BLOGGER TEMPLATES - TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 31 decembrie 2010

Another end.

Ultima zi...Ultima zi ce ma intoarce catre trecut.Ultima zi in care amintirile imi invadeaza mintea.Am sa renunt,chiar daca ma simt foarte conectata de anul acesta.A fost un an in care mi-am dat seama cum e viata in adevaratul sens al cuvantului,mi-am dat seama ca dragostea e cea mai mare iluzie care a existat,exista si va exista vreodata.Am mai invatat ce e aia prietenie;o prietenie nu se rezuma doar la vorbe,ci la fapte si pentru asta le multumesc celor care mi-au aratat lucrul acesta.Ii multumesc acestui an pentru ca m-a facut sa vad ce inseamna increderea,ce inseamna sinceritatea si ce inseamna ura.
Pe scurt,as vrea sa va urez tuturor un an nou cat mai fericit alaturi de toti cei pe care ii iubiti,sa nu uitati sa va traiti viata la maxim pentru ca doar o viata avem,sa iubiti ca si cum ar fi ultima data,sa nu puneti la suflet toate vorbele rautacioase,sa pretuiti ce aveti cat timp aveti,nu atunci cand pierdeti si sa realizati ca mai exista oameni care va doresc binele.
Pentru mine anul acesta este un nou inceput,o portita prin care ma eliberez,dar nu de toate...

Happy new year,guys!
I love you!
tictac.

marți, 28 decembrie 2010

Timpul,de fapt noi si timpul...


"Dulce ar fi durerea de-as putea sa dau timpul inapoi"

Timpul trece,iar noi suntem simpli trecatori prin el.Nu trebuie sa regretam nici macar o secunda ceea ce suntem,din ceea ce facem parte.Nu trebuie sa uitam de unde am plecat pentru ca orice inceput are un sfarsit.Nu trebuie sa uitam persoanele care ne-au fost alaturi indiferent de situatie pentru ca riscam sa ramanem singuri,fara prieteni si atunci ne punem o singura intrebare: De ce eu?;cat de lasi suntem sa spunem ca destinul e de vina,ca noi am incercat si el nu a vrut in niciun fel,frate.Nici nu ne straduim sa ne impotrivim destinului,dar spunem cu cea mai mare dezamagine "Bai,asta e..Soarta e de vina,n-am ce-i face!"
Opriti-va pentru o secunda din toate treburile pe care la faceti si ganditi-va ca noi suntem de vina de asta.Noi suntem de vina de toata rautatea,falistatea din jur.Sunt mii si mii de intrebari care te vor face sa realizezi:
De ce nu ne aratam toate fetele pe care le avem?De ce preferam falistatea,in loc de sinceritate?De ce nu vrem sa ne recunoastem greselile si acuzam alti oameni?De ce pretindem ca suntem ceea ce nu suntem?
Incercam sa ne schimbam in ceva mai bun,incercam sa nu mai ranim,iar cei pe care i-am ranit,ajung sa ne raneasca pe noi.Atunci vine intrebarea "De ce eu?"din nou.Simplu;pentru ca nu ai stiut sa apreciezi tot ce ai avut,pentru ca ai ranit si ai mers mai departe fara sa privesti o singura data in urma ta;atunci ti se parea o pierdere de timp,iar acum cand in jurul tau nu vezi pe absolut nimeni regreti tot ce ai facut rau in trecut,dar este prea tarziu.Oricum,stii cum se zice 'Nimeni nu-si da seama ce are pana nu pierde."
Asta am ajuns sa fim noi fara a depune prea mult efort,doar suntem niste oameni,cele mai rele fiinte de pe pamant.
Apropo...
Nu irositi timpul,din el este facuta viata.

miercuri, 22 decembrie 2010

Dear life..

Am pornit la drum pur precum lumina
Un copil cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina
Cautand iubirea si stima
Si cum nu stiam sa lovesc viata m-a lovit prima.


In mine se zbat tot felul de ganduri.Ganduri pe care as vrea sa le inec in mare.Am decis s-o iau de la capat.Am decis sa ma schimb. Stiu ca niciodata nu voi mai putea fi acel copil cu zambetul cristalin care credea pe toata lumea pentru ca m-am pierdut pe drumul vietii.Trebuie sa incep sa inteleg viata in adevaratul sens al cuvantului.Trebuie sa ma maturizez.Sa invat sa stiu ce e bine si ce e rau.Sa invat ca atunci cand imi propun sa trec peste,sa reusesc indiferent de situatie.Am observat in ce lume traiesc,de fapt traim.O lume falsa;plina de minciuna,plina de ura.Nu o sa mai fiu cum am fost,asta e sigur pentru ca atunci cand esti bun esti luat drept fraier.N-am sa mai dau sfaturi decat celor care stiu ca nu ma judeca dupa aparente,iar daca nu vreti sa le urmati,treaba voastra;eu macar am incercat.
De azi,am sa-mi vad de viata mea,fie ca va place,fie ca nu.Suflet nu mai am si nu stiu cu ce ar putea fi inlocuit.Inima este absenta si ea;am devenit rece ca gheata.
Multumesc celor care mi-au dat seama sa vad cum e viata prin falsitatea lor.


Spune-mi, in loc de suflet ce pun acum ?
Am incercat sa ma schimb, nu mai am cum
M-am pierdut pe drum si vreau sa stiu,
Oare-am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu ?

sâmbătă, 4 decembrie 2010

tot.



Pasesc incet spre lumina.Lumina era acolo,dupa acea usa.In jurul meu erau tot felul de imagini din trecut.Ma opresc in fata unei imagini.Eram un copil.Aveam o privire inocenta,un zambet in adevaratul sens al cuvantului.Imi las privirea-n jos si imi continui drumul,de data asta grabesc pasul.
Eu?!Nu exista eu.Eu nu mai sunt.De fapt sunt,dar nu mai sunt eu.Intelegi?Am incercat ceea ce credeam ca este bine,dar din contra.Mi-am dat seama prea tarziu de raul provocat,iar acum trebuie sa suport consecintele.Sufletul meu e ca o statie.O statie in care unii oameni coboara din masina,altii urca.
Nu pot sa zic ca nu sunt fericita.Nu pot sa zic ca te urasc.
Din nou grabesc pasul.Vreau sa scap de trecut.Stiam ca dupa acea usa totul va fi mult mai bine.Oricat de repede mergeam,nu ajuneam la usa.Deodata totul a inceput sa se prabuseasca in jurul meu.Am inceput sa alerg spre usa,dar tot nu ajungeam.Epuizata,m-am oprit si am privit cum in spatele meu toate imaginile,toate amintirile se prabuseau.Vroiam sa scap de trecut,vroiam sa scap de tine.Mi-am intors privirea spre usa,dar aceasta disparuse.Unde e?Unde e speranta mea?Am inchis ochii si am cazut si eu alaturi de amintiri.Era clar,acolo era tot ce aveam.