Present.

Si cand mergi pe un drum nu ai cale de intoarcere,asta daca nu doresti sa te chinuie trecutul.

Cu ce te ajuta asta?Iti cauzeaza doar multa suferinta si multe lacrimi.

Unii se avanta-n viitor,dar nici asta nu este o idee grozava.

Nu trebuie sa iti planifici viata pentru ca niciodata nu stii ce se poate schimba intr-un minut,intr-o secunda.

Traieste in prezent si asculta-ti inima care mereu este pusa alaturi de afectiune.Mereu spunem ca inima ne este ranita.Mereu acolo se produce orice lucru sentimental.De acolo vine toata energia noastra,de acolo sangele ne porneste in tot corpul.

Trecutul e o istorie care nu ar mai trebui studiata.

Prezentul e un dar de care ar trebui sa ne bucuram,dar nu facem asta.

Viitorul este un secret pe care nu ar trebui sa-l descoperim inainte de vreme.

Nicaieri

Cand eram copil iubeam sa alerg pe un camp plin cu flori.

Imi pare ca tota lumea imi apartine.

Alergam spre nicaieri.

Simteam cum vantul imi adia usor prin parul meu blond.Simteam cum voi ceda daca voi mai continua,dar nu am incetat sa lupt cu toata oboseala pe care o acumulasem.

Cineva imi spusese ca in viata trebuie sa luptam pentru ceea ce vrem.Mai mi-a spus si faptul ca de cele mai multe ori ne vom lovi de invidie.Eram prea mica pentru a intelege de ce oamenii au nevoie de asa-numita "invidie".Eram prea mica pentru a-i intelege pe toti.

Iar eu alergam in continuare.Nu vroiam sa ma opresc.Plecasem in cautarea iubirii in care multi nu mai cred.

Campul meu cu fori intotdeauna il comparam cu o pista,iar eu eram un avion micut care tot esua in decolare.

Nu eram un pilot grozav,dar la un moment dat trebuia sa-mi ridic piciorusele de la sol.

De aceea tot alergam,si alergam,si alergam...

Graba inutila.

Alarma a inceput sa sune.A deschis brusc ochii si si-a dat seama ca e timpul sa faca ceea ce face in fiecare zi-sa supravietuiasca.A incercat sa-si aminteasca ce a visat,dar nu a depus mult efort pentru ca visele sunt doar pentru cei care cred in ele.
S-a dat jos din pat si a pasit incet spre fereastra.Erau doar multi oameni care se grabeau.In mintea ei era o singura intrebare: De ce se grabeste toata lumea?Oricum viata ne prinde din urma pe toti.

Draga.....

De cand ai plecat,ai lasat un gol imens in sufletul meu si-n aceasta casa.Nu-ti cer sa te intorci,iti cer doar putina atentie de care fiecare copil o are nevoie.
M-am saturat sa ma tot lupt de nebuna cu gandul asta care ma chinuie-tu.Ar trebui sa faci parte din viata mea de zi cu zi,ar trebui sa fii aici,dar nu esti.Ar trebui sa realizezi ca inca exist,dar se pare ca pentru tine exist degeaba.Ar trebui sa realizezi ca in ritmul asta o sa imi doresc sa te urasc.
De Craciun,cand stau la masa cu toti,simt ca ar trebui sa fii si tu acolo,dar nu indraznesc sa spun asta,asa cum nici tu nu indraznesti sa iti pese de mine macar o clipa.
Nu stii cum e ca de ziua mea,tu sa nu suni.Cum sa mai am pretentia ca prietenii mei sa-si aminteasca,daca propriul meu parinte a uitat?
Nu stii si nici nu iti doresc sa stii ce durere port cu mine in fiecare zi.