Ma cuprindea intunericul incetul cu incetul.Simteam cum in vene isi face prezenta ura data de intuneric.Acum,cine sunt eu,de fapt?Ai luat din mine tot ce era mai frumos,mi-ai luat inocenta,mi-ai luat zambetul pe care cu greu il recapatasem,mi-ai luat increderea in oameni,mi-ai luat tot.Pierduta privesc spre un alt drum,dar este in ceata.Totul este in ceata,de fapt.Iubesc ceea ce eram odata,dar urasc ceea ce se pare ca fara sa vreau am devenit.
Mereu privesc spre trecut si-mi dau seama ca tot ce am vrut sa fac,a fost sa fie bine.Hm,amuzant,nu?Toti spunem ca vrem asta,dar pana la urma niciunul nu are nici cea mai mica intentie.
Si parca privind,vad o raza de lumina,ce incearca sa patrunda prin intunericul ce ma cuprinse.Sunt prietenii mei,ma.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu