Doar tu.

Dragă tu,

Nu înţeleg cum ai reuşit să pătrunzi prin ura mea,prin toate sentimentele reci pe care le acumulasem în timp.Cum ai reuşit ca dintr-o privire să te simt în inima mea?Nu mi-a fost de ajuns prin tot ce am trecut?Nu am vrut să te las să pătrunzi în inima mea,dar nu am avut forţa necesară să te înfrunt.M-am lăsat dusă de tine,până când m-ai lăsat într-un lac de suferinţa.De ce?De ce nu am parte de ceva fericire?De ce nu mă laşi să trăiesc un vis până mă trezesc eu,nu până mă arunci,dragă tu-ule,în imensa gură a realităţii.De ce inima mea tot cerşeşte puţin mai multă atenţie din partea ta,chiar dacă ştie că nu va avea parte de aceasta.De ce mereu se sfârşeşte cu o inimă frântă şi cu multe lacrimi.Lacrimi reci,lacrimi ce nu mai vor să curgă.Nu spun că nu cred în tine,spun doar că vreau să-mi impun anumite limite.Dar tu,de ce nu mi-ai arătat că unele persoane îţi călca pe inimă şi nu îşi respectă limitele sale?Adevărul este dureros,niciodată simplu,dar tu-l faci din ce în ce mai complicat.Ce trebuie să fac atunci când simt că sufletul meu este complet absent?Ce pun în locul lui?
Ştii ce-mi ceri tu?Ştii ce insemni tu cu adevărat?Eşti cea care presupune ceva pur,eşti cea care ne face să credem că o altă persoană este mult mai importantă decât propria viaţă.Eşti cea care intră în sufletul unei persoane fără să întrebe.
Da,tu!Dragoste bălaie,despre tine este vorba!Tu eşti cea care face toate acestea,doar tu!Când pătrunzi în sufletul cuiva,rămâi în permanenţă acolo.Odată simţită,nu mai există scăpare,iar odată cu tine rămân lacrimile,inegalabilele amintiri,rămâne şi durerea.Dorul de o persoană iubită te slăbeşte,te distruge încet pe dinăuntru şi ajungi să faci doar ce îţi aduce aminte de acea persoană,să asculţi piesă voastră,să faci doar ce-ţi aminteşte de persoana acea ,să traiesti doar din amintiri.
Vezi ce faci din noi,dragă sentimentule?Eşti că o boală,o boală pe viaţă!

Cu drag,o veche abonată de-a ta.