Nu stiu pe ce drum sa ma duc acum.Simt ca m-am pierdut prea mult in ganduri.M-am pierdut de mult,dar am ratacit prin ele crezand,sperand ca tu o sa apari spunandu-mi "Sunt aici pentru tine.Totul o sa fie bine!",dar nu a fost asa.Acum inteleg ca mintea vroia sa nu mai sufar,sa-mi vad de viata mea si ca inima e o mare handicapata care vrea sa fie ranita non-stop.Iubire?!O vreme nu vreau sa mai aud de ea,asta in cazul in care eu inca mai cred in iubire.
"Iubirea este o magie,iar magia este o iluzie..."
De ce imi era cel mai frica nu am scapat: de un mare NU.Recunosc,nu imi e bine,simt cum in jurul meu totul a devenit alb-negru pentru o perioada de timp(scurta sau nu...).Ce am de facut?Trebuie sa-mi vad de viata mea,sa ma bucur de anul meu de bobocie alaturi de prietenii mei asa cum am facut inainte si sa incerc sa nu-mi mai pese pentru ca...nu are rost.Tot ce am spus a fost spus din suflet.Niciodata nu mi-am mai pus sufletul ca pe o tava in fata cuiva.Parca eram intr-o sala de operatii si asteptam sentinta: traiesc sau nu?Se pare ca traiesc,dar cu unele dezamagiri.
Asa a fost sa fie.Am incercat sa schimb ceva,dar nu s-a putut.Si vreau sa multumesc celor care m-au sustinut.Apreciez!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu