tot.

Pasesc incet spre lumina.Lumina era acolo,dupa acea usa.In jurul meu erau tot felul de imagini din trecut.Ma opresc in fata unei imagini.Eram un copil.Aveam o privire inocenta,un zambet in adevaratul sens al cuvantului.Imi las privirea-n jos si imi continui drumul,de data asta grabesc pasul.
Eu?!Nu exista eu.Eu nu mai sunt.De fapt sunt,dar nu mai sunt eu.Intelegi?Am incercat ceea ce credeam ca este bine,dar din contra.Mi-am dat seama prea tarziu de raul provocat,iar acum trebuie sa suport consecintele.Sufletul meu e ca o statie.O statie in care unii oameni coboara din masina,altii urca.
Nu pot sa zic ca nu sunt fericita.Nu pot sa zic ca te urasc.
Din nou grabesc pasul.Vreau sa scap de trecut.Stiam ca dupa acea usa totul va fi mult mai bine.Oricat de repede mergeam,nu ajuneam la usa.Deodata totul a inceput sa se prabuseasca in jurul meu.Am inceput sa alerg spre usa,dar tot nu ajungeam.Epuizata,m-am oprit si am privit cum in spatele meu toate imaginile,toate amintirile se prabuseau.Vroiam sa scap de trecut,vroiam sa scap de tine.Mi-am intors privirea spre usa,dar aceasta disparuse.Unde e?Unde e speranta mea?Am inchis ochii si am cazut si eu alaturi de amintiri.Era clar,acolo era tot ce aveam.